Am avut de recondiționat o Sfântă Evanghelie cu coperți metalice. Motivele au fost următoarele:
Am avut de recondiționat o Sfântă Evanghelie cu coperți metalice. Motivele au fost următoarele:
Pentru anul viitor mi-am propus să încep a lega și în piele veritabilă. Desigur, nu oricum. Sunt destule legături simpliste pe piață, cu o cruce și un titlu aruncate în viteză pe copertă. Ceea ce urmăresc eu este calitate, un lucru deosebit, frumos și cât mai bine realizat. Pentru aceasta înseamnă că, eu, ca legător, trebuie să studiez teoretic și să fac multă, multă practică în legătoria cu piele veritabilă.
Un bun administrator al propriei afaceri/meserii trebuie să anticipeze dorințele clienților, pe cât se poate. Astfel, m-am hotărât să pun bazele unui stoc de cărți gata legate.
La legat îmi vin fel și fel de cărți. Se întâmplă să vină și unele ”grav avariate”. Mai rău e atunci când clientul nu dorește să investească prea mult în recondiționarea cărții. Tu, ca om, ca legător și nu doar ca simplu lucrător al unei meserii ci ca unul căruia ți s-a dat talantul să lucrezi astfel încât să se păstreze pentru generațiile viitoare un număr cât mai mare de cărți, ești pus într-o mare dilemă. Să asculți de client și să faci așa cum îți spune, încadrându-te astfel în bugetul său, să faci lucrul așa cum trebuie făcut cu bugetul propus de client, să refuzi lucrarea fiindcă nu dorești să iasă de pe mâna ta o lucrare slabă, sau să îi faci lucrarea de foarte bună calitate în bugetul clientului presupunând că îi vei da de gândit iar pe viitor va plăti așa cum trebuie. Dileme și iar dileme…
Evangheliile produse de Tipografia Patriarhiei sunt în format quatro, fascicule formate din două coli de hârtie pliate, formând un fascicul de 8 pagini. Având experiența primei evanghelii cusute pe sfori unde cotorul s-a umflat excesiv, dându-mi multă bătaie de cap, am hotărât ca la această evanghelie să aleg o altă coasere potrivită acestui tip de imprimare quatro. Văzând pe internet coaserea pe benzi, am hotărât să o încerc. A fost pentru prima dată.
Acum un an, prin octombrie-noiembrie trecut, realizam primele modele de cărți de cult. Tot de atunci am început să primesc și comenzi. După un an de zile, cu ajutorul și mila lui Dumnezeu am reușit să am propriul atelier cu o locație definitivă (după 4 mutări în ultimele 6 luni). La început m-am gândit să numesc ”afacerea”, firma, Legătoria de lux. A venit vremea să devină una legală iar după unele discuții cu prietenii, am hotărât să se numească ”Legătoria de lux Sfântul Antim Ivireanul”. M-am gândit că ar fi indicat să leg ceea ce eu fac de numele Sfântului Ierarh Antim, nu în interes financiar ci în primul rând ca respect pentru activitatea sa, apoi pentru a-l face și mai cunoscut în mentalul colectiv celor ce intră în contact cu legătoria sau aud de ea (mulți nu știu cine a fost sau care a fost, este și va fi valoarea muncii sale pentru români) dar și pentru că a fost tipograf, scriitor, un sfânt de care mă simt apropiat în această meserie.
De curând am achiziționat încă patru noi matrițe prin prietenul de breaslă Mihai Vârtejaru de la Arta Cărții.
1. Un medalion cu chipul Mântuitorului Christos
2. O cruce decorativă coptă
3. O cruce tipic armeană
De când am revenit acasă nu am mai scris nimic pe blog. Aproximativ două săptămâni a durat amenajarea noului atelier dar și ”decongestionarea” garajului bunicului meu; întâi partea lui ca să putem face loc. Garaj? Ce garaj? Prin amabilitatea bunicului meu, atelierul a fost mutat într-o cameră din spațiul său. Nu e mult dar momentan mă descurc cu atât. E mult mai bine decât să-mi ocupe jumătate din camera personală.
Una din primele cărți legate acum 3-4 ani. Coperta e din carton și deaspura aplicată hârtie de împachetat cadourile.
Un jurnalist scria într-un articol că legătoria de carte e asemenea unei operații pe creier. Singura deosebire este că o greșeală a artistului asupra unei cărți poate fi corectată dar o greșeală a unui doctor asupra creierului, cu greu.