Cu ajutorul Bunului Dumnezeu am reușit să recondiționăm 10 volume din colecția Filocalia.
Cu ajutorul Bunului Dumnezeu am reușit să recondiționăm 10 volume din colecția Filocalia.
Am avut de recondiționat o Sfântă Evanghelie cu coperți metalice. Motivele au fost următoarele:
Săptămâna aceasta am finalizat recondiționarea a șase volume: 3 Molitfelnice, 2 Liturghiere și un Aghiasmatar. Aproape toate se aflau într-o condiție relativ bună.
Coperțile au fost decorate (timbru sec) în modelul Tradițional XVI, unul preferat mult de Măn. B, tranșele le-au fost șlefuite și vopsite cu roșu, iar la final au fost lustruite și aplicate la colțuri colțarele.
Ieri am recondiționat rapid un Liturghier și un Molitfelnic. La Molitfelnic, după câțiva ani de folosire, coaserea a început să cedeze, iar paginile să se miște de la locul lor. Aceasta era problema cea mai grea a Molitfelnicului. Trebuie avut în vedere că a mai fost legat încă o dată, dar și această legătură ”simplistă” și ieftină a cedat.
Astăzi am finalizat recondiționarea unei Biblii. Formatul acesteia este ceva mai mic de A5 (12.2c/18.5cm).
Când mai am timp încerc și noi modele, adaptând de multe ori modele consacrate (vechi) în funcție de uneltele de mână și matrițele pe care le am în atelier.
La legat îmi vin fel și fel de cărți. Se întâmplă să vină și unele ”grav avariate”. Mai rău e atunci când clientul nu dorește să investească prea mult în recondiționarea cărții. Tu, ca om, ca legător și nu doar ca simplu lucrător al unei meserii ci ca unul căruia ți s-a dat talantul să lucrezi astfel încât să se păstreze pentru generațiile viitoare un număr cât mai mare de cărți, ești pus într-o mare dilemă. Să asculți de client și să faci așa cum îți spune, încadrându-te astfel în bugetul său, să faci lucrul așa cum trebuie făcut cu bugetul propus de client, să refuzi lucrarea fiindcă nu dorești să iasă de pe mâna ta o lucrare slabă, sau să îi faci lucrarea de foarte bună calitate în bugetul clientului presupunând că îi vei da de gândit iar pe viitor va plăti așa cum trebuie. Dileme și iar dileme…
Cele două molitfelnice despre care am scris zilele trecute, au făcut parte dintr-un set mai mare de cărți care mi-au fost aduse spre recondiționare. În total au fost 4 molitfelnice mici, 2 liturghiere și o Sfântă Evanghelie mică (ultima tipărită de editura IBMBOR) la copertat. Dacă spre deosebire de Sfânta Evanghelie legarea a fost relativ ușoară fiind o carte nouă și nu folosită, celelalte au intrat la recondiționare. Cotorul celor două liturghiere a trebuit curățat, blocul de carte tăiat așa cum a fost necesar și celor două molitfelnice.
Am mai primit multe cărți la recondiționat (Recondițipnarea d.p.m.d.v constă într-o nouă copertă nouă dar și în aplicarea de hârtie japoneză la unele pagini care ori s-au desprins, ori sunt rupte, ori sunt în starea de a se rupe la colțuri, la canturi etc. Totodată, recondiționarea nu e același lucru cu restaurarea.). Printre ele pe parcursul lunilor s-au numărat și două molitfelnice. La acestea au fost schimbate coperțile și adăugate unele din piele ecologică grena. Nu o să vă plicitsesc cu mule detalii ci voi lăsa fotografiile să vorbească de la sine.
Cărțile înainte de recondiționare.
De curând am primit la recondiționat un ceaslov din anul 1945 tipărit cu binecuvântarea Patriarhului Nicodim. A fost tipărit pe vremea când monarhia nu era încă abolită iar rege era Mihai I al României.
Cartea se afla în stare foarte bună având în vedere că au trecut 70 de ani peste ea. Calitatea hârtiei este una excepțională. Având în vedere că fasciculele erau prinse în sistemul capselor metalice a trebui să o recos.
Știam că a lega o carte în piele e lucru greu iar cum ar zice mentorul meu ”înveți legătoria de la 0”. Una e să lucrezi în piele ecologică (deși nici cu aia nu e foarte ușor) și mult mai greu cu piele veritabilă. Desigur, bucuria de a lucra cu PV e mare, mult mai mare decât atunci când lucrezi cu alte materiale bune. E ultima redută cum s-ar zice. Abia când ajungi să lucrezi și cu PV te poți numi cu adevărat legător de carte.