Legătoria de carte : jertfă pentru aproapele

     Dincolo de evoluția noastră rapidă în această artă (3 ani), de cărțile frumoase și de tot ceea ce atrage laude și impresii pozitive, se află multă muncă, nervi, stres, pumni dați în masă, într-un cuvânt: JERTFĂ.

Prea puțini cunosc și înțeleg cât de dificil e să faci un lucru frumos și de calitate. Se vede doar partea boemă a meseriei, a unui ”job” curat și eventual ”bănos”. Nu se vede și partea în care doi oameni, în principal unul, are grijă de: comenzi cu multe detalii (acestea ne diferențează de majoritatea legătorilor care oferă doar 2-3 modele și ”aia e, alegeți”), răspuns la e-mail, telefon (în ultima vreme cât mai greu), site-uri (magazin online, site de prezentare și blog) cu diverse detalii și care necesită ajustări la un timp, achiziționări de materiale pe care trebuie să le tot cauți fiindcă nu există ”Magazinul de Legătorie de carte X”, planuri și achiziționări de unelte și echipamente, livrat colete și desigur, muncă, realizarea comenzilor primite, daaar și a altor cărți și modele noi. Între timp ne mai amintim că suntem oameni și mai trăim și noi.

Nu suntem singurii care trăim așa. Prin aceasta trec toți cei care vor să realizeze lucruri de calitate și, mai ales, în România. N-are rost să intrăm în detalii. Înțelegeți de la sine.

Și există și motivele pentru care continui și nu ți-ar trece prin minte să abandonezi.

     În primul rând bucuria pe care o vezi pe chipul clientului atunci când îi dai cartea legată. E ca un copil cuprins de o bucurie sfântă la vederea cărții. În momentul acela uiți de toată jertfa ca și cum nici n-a fost.

     În al doilea rând, frumusețea cărților și înnobilarea lor pe care niciodată n-am făcut-o oricum. Nu poți să rămâi insensibil atunci când vezi o carte de rugăciuni bine lucrată. E asemenea unei icoane! Frumoasă, enigmatică și în care mereu găsești ceva ”nou”, fiind mereu o comunicare între tine și ea. O carte frumos și bine lucrată te îndeamnă să o deschizi, să citești și să te rogi Stăpânului.

     În al treilea rând, echiparea atelierului cu cât mai multe unelte, materiale și echipamente. Atelierul a pornit de la zero. Singurele unelte pe care le-am primit gratis la început au fost un fălțuitor și o filetă de la colegul Mihai Vârtejaru, pe care le folosesc și acum.

     În al patrulea rând, că pot să-mi leg cărți pentru mine. În ultimul timp…cam greu. Strict comenzi și modele noi.

     În al cincilea rând, am afacerea mea, nu stau cu mâna întinsă nici la părinți, nici la stat. Sunt pe picioarele mele.

     Nu în ultimul rând, motivul acesta înglobându-le pe toate, asta e menirea mea dată de Domnul. Să faci ceea ce Dumnezeu a considerat corect și echilibrat pentru tine, e odihnirea supremă chiar dacă sunt și căderi.

     În general, laudele și aprecierele mă stânjenesc și nu-mi prea plac. Totuși, sunt o bună măsură pentru ceea ce facem, iar de multe ori o formă de întărire când îți vine să încui și să pleci…


 

 

Leave a Reply