Legătoria la început de 2016

vasile cel mare psbUna din primele cărți legate acum 3-4 ani. Coperta e din carton și deaspura aplicată hârtie de împachetat cadourile.

 

     Un jurnalist scria într-un articol că legătoria de carte e asemenea unei operații pe creier. Singura deosebire este că o greșeală a artistului asupra unei cărți poate fi corectată dar o greșeală a unui doctor asupra creierului, cu greu.

     Afacerile de succes care rezistă zeci sau sute de ani, sunt afacerile care pornesc în mare parte dintr-un simplu hobby. La început nu există dorința de câștig.  Singura dorință a celui în cauză este bucuria, plăcerea, găsirea unei oaze aducătoare de liniște, pace sau calm.

     Eu așa am început. Dorința mea (acum 3-4 ani) nu era de a porni o afacere. Voiam să-mi fac anumite cărți de teologie (colecția PSB) cu un buget mic dar mai important, căutam ca și rezultatul final să nu fie doar un simplu rezultat. Căutam calitatea. Așa am ajuns peste ani la adevărata legătorie de carte.

     La început imprimam cărțile în format A4, la o imprimantă ink-jet. Dura foarte mult să imprimi o carte de câteva sute de pagini la o astfel de imprimantă. În al doilea rând, cartușul te ținea pentru 100-300 de pagini. Apoi te puneai să-l încarci, te pictai tot pe mâini de negru. Era un infern dar era singura opțiune viabilă. Actualmente, situația e cu totul alta. Dețin imprimante laser cât și o multifuncțională Konica Minolta. Imprimatul e rapid, reîncărcarea cartușelor e acum ”prăfuită” (cei care știu cum arată tonerul vor înțelege). Un cartuș te ține între 10.000 și 36.000 de pagini (pe puțin, și depinde dacă e vorba de imprimante laser sau multifuncționale mari). Pot face cărți atât în format A4 cât și A5, cusute pe fascicule pentru un rezultat de bună calitate.

     Acum trei sau patru ani, nu dețineam materialele și experiența de acum. Primele cărți legate au fost cu hârtie autocolantă, hârtie de cadouri, material textil aplicat pe hârtie. Nu vreți să vă imaginați nefericirea pe care o simțeam atunci când vedeam produsul finit că era nesatisfăcător. Căutam mai mult. Vedeam cum legau cărțile alți legători din afara țării sau chiar din țară.

     Acum? Acum folosesc momentan doar piele ecologică (PE) importată din Italia. Pot face o muncă de calitate foarte bună cu așa material.

     Până acum 4-5 luni șlefuiam cărțile manual. Acum am ghilotină. E cu totul altă treabă și mult mai simplu; ai măsurat, ai tras de manetă manual și gata. Ei, înainte de ghilotină, plămânii mei au inhalat multe zeci de grame de celuloză. Altă metodă fiabilă în afară de a șlefui cărțile cu un aparat de șlefuit nu exista. Umpleai toată camera de praf plus pe tine și proprii plămâni; ”masca” de doctor nu ajuta prea mult. Și am șlefuit așa între 50 și 100 de cărți, A5 sau A4.

     Legătoria de carte este o muncă complexă și dificilă. Desigur, eu mă refer la adevărata legătorie de carte, nu la acei bișnițari care-și zic legători de carte și care execută o lucrare execrabilă iar clienții care ne vin sunt ”speriați ca de bombe” având o experiență negativă cu acești indivizi. Nu, eu mă refer la legătoria de carte exigentă. Dacă nu ai spirit critic ci zici ”las’ că merge și așa” (specific nouă românilor) mai bine te-ai lăsa imediat. Trebuie să fii critic cu tine, smerit și să-ți asumi orice greșeală. Să cauți orice defect la lucrarea ta și să încerci să-l corectezi. Trebuie să-ți asumi talantul și să fii convins că ți-a fost dat cu un sens și că lucrezi în grădina Domnului. Numai așa vei evolua, numai așa lucrările tale vor fi de calitate excepțională, numai așa te vei numi cu adevărat legător de carte, un prieten al cărților, și nu simplu pește care profită de pe urma lor.

     Mă bucur că Dumnezeu mi-a dat acest talant dar mă simt nevrednic căci conștientizez de câtă exigență și muncă e nevoie, pentru a evolua și a ajunge, sau mai bine zis a tinde, spre acel nivel de perfecțiune. Desigur, fac totul cu smerenie și bucurie. Consider că orice carte bine legată reprezintă o carte de vizită pentru legător dar și un motiv sau o sursă de bucurie pentru deținător; frumusețea e aducătoare de liniște și bucurie. Totodată, o muncă de calitate înseamnă în primul rând mult timp investit. Ca un produs finit să fie de calitate, se impune și un preț care să asigure traiul zilnic al meșterului cât și dezvoltarea meșteșugului prin achiziționarea de unelte și materiale. Desigur, în marea majoritate a cazurilor un preț ridicat înseamnă și o valoare calitativă ridicată a acelui produs.

     Anul acesta 2016 va fi pentru mine anul cel mai important, anul în care sper ca legătoria mea să se dezvolte mai mult și să pot achiziționa uneltele necesare, ca mai apoi să pot da societății românești și mai multe modele și cărți de calitate.

     Îi mulțumesc prietenului și colegului de breaslă, Mihai Vârtejaru, pentru timpul investit în mine, pentru anii în care mi-a destăinuit multe din detaliile capitale ale legătoriei de carte, pentru faptul că împreună suntem exigenți cu tot ceea ce facem, și pentru tot ajutorul acordat până acum, dar și pentru cel viitor. Apoi, familiei mele pentru ajutorul material în achiziționarea celor necesare căci cu salariile din România, abia la bătrânețe dacă aș fi putut mișca ceva.

     Pentru restul, vă urez un an binecuvântat cu Hristos în mijlocul familiilor voastre, și vă aștept să vă legați o carte cu o copertă de calitate! Dumnezeu să ne binecuvinteze pe toți!

2 thoughts on “Legătoria la început de 2016

  1. Mihai Vartejaru

    O mai mare plăcere și onoare să văd că te ții de treabă și că putem readuce prin eforturi cumulate România, încet încet, pe harta legătoriei tradiționale de calitate. Jos pălăria pentru toate eforturile depuse cu sinceritate, plăcere și răbdare!

Leave a Reply