În societatea contemporană este aproape imposibil să folosim termenul de legătorie de carte în domeniul legării cărților din tipografii, în sensul său primordial. Modalitățile de ”legare” a cărților s-a simplificat atât de mult încât s-a diminuat în primul rând calitatea, prețul iar cărțile post-moderne aș spune chiar că reprezintă un kitsch față de cărțile legate în adevăratul sens al cuvântului, asta dacă s-ar putea compara. Mă refer strict la calitatea legării și nu la conținutul cărților. Dacă mi s-ar permite o analogie, aș propune să comparăm o icoană pictată, la care pictorul a depus efort, rugăciune, poate și post, făcându-o după vechile legi ale picturii de icoane, cu un alt fel de icoană, litografia, practic o imagine printată și aplicată pe o bucată de lemn. Este evident că în ceea ce ține de conținut, de chip, amândouă sunt la fel de valoroase. Însă, în ceea ce ține de materialele folosite și tehnici, practic nici nu se pot compara. Cum ar spune un pictor, litografia pe lemn e un kitsch. Desigur, tot același pictor spune că aceste icoane nu au nici o valoare spirituală și practic nu sunt icoane. De aici nu mai suntem de acord. Desigur, poate pe viitor voi scrie și ceva despre acest subiect. Să revenim…

Continue reading →