Recondiționare Evanghelii, Psaltire și micul molitfelnic

dsc09675-1

     Acum două sau trei săptămâni am recondiționat încă patru cărți: două Sfinte Evanghelii format mic, o psaltire format puțin mai mic de A4 și un molitfelnic mic. Dintre cele patru doar micul molitfelnic era într-o stare precară. M-a impresionat Psaltirea, legată pe fascicule, cu scris mare, bine încadrat în pagină și cu text citeț. O ediție care e indicat să o ai în casă și e foarte bună în special pentru cei bătrâni care nu mai au vederea așa de…tânără.

img_20160909_114419-1

img_20160909_114425-1

     Cele două ediții ale Sf. Evanghelii, format mic, produse în Republica Moldova la frații de peste Prut, nu m-au impresionat deloc. Dimpotrivă. Am regăsit aceeași metodă de prindere a fasciculelor căci coasere sigur nu e, cu capse metalice, așa cum am găsit la o Sf. Evanghelie de buzunar, format A6, cu un scris extrem, extrem de mic. Sistemul capselor metalice se folosea acum mai bine de 100 de ani. De ce nu e indicat? Fiindca nu conferă o mare rezistență blocului de carte iar în timp acele capse metalice încep să ruginească.

Când vine vorba de cărți de cult vă recomand cu plăcere și încredere pe cele realizate de către Tipografia Patriarhiei noastre. Sunt de foarte bună calitate și cu un preț foarte bun.

img_20160909_190928-1Se poate observa că aceste capse metalice deja începeau să ruginească.

Cărțile nu păreau a avea mai mult de 5-8 ani de la cumpărare.

    Pe lângă aceste capse metalice, fiecare fascicul cred că avea undeva la…50 de pagini? Poate mai mult? M-am gândit că ar fi indicat să recos cartea. Nu puteam. Dacă desfăceam cotorul, hârtia care nu e chiar de bună calitate, se rupea. Am fost nevoit să îl las așa și să-l înclei cât mai bine posibil, lucru care mi-a și ieșit. La final cotorul a rămas drept și nu rotund iar coperțile cât și cartea se deschideau perfect și rămânea deschisă pe masă.

     Molitfelnicul nu era într-o formă prea bună.

img_20160909_114503-1

img_20160909_114450-1

img_20160909_114434-1

     Am fost nevoit să îndepărtez benzile de scotch și să refac primul fascicul cu paginile de început. A urmat apoi aplicarea forzaț-urilor, tăierea blocului de carte pentru a mai îndepărta din cantul blocului de carte murdar, ca mai apoi să poată fi vopsit. Desigur, la tranșa principală nu s-a putut lua mai mult căci dacă făceam aceasta, ajungeam să tai din textul  paginilor de început și sfârșit. Astfel, la paginile care au fost des folosite, undeva la mijlocul blocului de carte, vopseaua nu a putut adera din cauza grăsimii acumulate în pagini. Nici o vopsea nu poate adera pe o suprafață cu grăsime.

     La Psaltire lucrurile au mers brici. Cartea era într-o stare foarte bună.

     Acestea fiind scrise și citite vă invit să vedeți rezultatul în galeria de mai jos.

Leave a Reply